Fuego - Ce seara Minunata
Astazi, as vrea sa iti pot scrie un poem cu ochi mari, cu pasi mici si sovaielnici, si zambet de copil… ieri, ne iubeam.. tu la un capat de timp, iar eu la celalalt… intre noi era timpul, tacerea… taceam si eu.. taceai si tu… dar in tacerea aceea amara ne-au crescut aripi, una mie, una tie... sa invatam impreuna zborul una cu aripa celeilalte… atunci se auzeau doar inimile noastre cum cantau sub pasii clipelor care se doreau trecute…
Ieri, azi, in fiecare zi, ti-as spune atat de multe lucruri, te-as colora in atat de multe culori, ti-as da atat de multe arome… dar... oare de ce, cand iubim,... iubirea devine tacere??? iar cuvintele devin zambete si lacrimi, ca niste ravase intre doua stele???…
Azi, de ziua ta… nu pot decat sa tac... iubindu-te atat de frumos…
Iubita mea mama, in urma pret de un an rotund ca o clipa frumoasa imbracata in taceri, in cuvinte… un an in care in fiecare dimineata ai cules soarele din palma mea, iar eu am cules norii de pe fruntea ta si i-am iubit… in urma cu un an, spuneam “bine te-am gasit lume”… m-am nascut si eu.. un pui de om! …. inca de cand eram doar un sufletel nenascut am fost o minune… minunea ta si a tatei… iar cand m-am nascut, m-am nascut printr-o minune… minunea vietii pe care am vrut cu toata fiinta mea sa o traiesc…
Atunci, la inceput, credeam ca sunt doar o mica steluta pierduta pe cerul tau… dar m-am cautat… si am aflat ca existam si straluceam in fiecare stea a ta… m-am cautat mai departe, printre toate galaxiile si sorii tai… si sorii, si galaxiile, gangureau odata cu mine… apoi am mers mai departe si am indraznit sa caut in intreg Universul din viata si sufletul tau… si mi-am regasit ecoul in intreaga infinitate a sa… atunci am stiut: eu, Antonia, eram Universul tau, mama…
Acum, sunt tot o minune… sa nu te sperii mama daca ai sa vezi ca azi, de ziua mea, timpul nu exista… pentru ca azi, timpul… se va opri!… iar secundele vor sta cuminti uitand sa respire… timpul, timpul... se va opri!…. iar in mijlocul lui, vor dansa pe varfuri doua inimi: tu si eu!... timpul...s-a oprit!!!!...
Acum, am obosit… as vrea sa dorm si sa visez cu ingeri… dar, inainte sa adorm, as vrea sa-ti spun insa un secret, mama… tu ai fost primul meu inger!… ingerul cu care vorbeam inca dinainte sa ma nasc... care imi canta si imi spunea povesti cu zane… iar in toate povestile sale, in toate vorbele si tacerile sale… EU eram intotdeauna cea mai frumoasa printesa!!!... Acest inger mi-am dorit intotdeauna sa-l cunosc!.. dar imi era teama ca, daca ma voi naste, nu il voi mai putea auzi… acum insa este mult mai bine... te pot privi... iar tu ma poti privi cu ochii tai plini de stele... dar, spune-mi,… de ce uneori, stelele lor stralucesc printre ape???
Acum, esti tot ingerul meu… care are intotdeauna, mereu, mereu, grija de mine… care imi vorbeste, si imi canta, si imi spune povesti… care stie tot ce imi doresc… care stie sa ma ia in brate si sa ma alinte...
Dar gata… ma ia somnul… am adormit… iar tu esti inca langa mine, veghindu-ma… acum stiu si nu mai imi este teama: vei fi langa mine mereu!…
Sssstttt!... acum, acum vreau sa visez la lumea aceea minunata despre care imi povesteai atat de duios….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu